Gongul
Trăindu-ne viaţa aşa cum ar trebui
Demult, în China antică, existau doi frați. Ambii munceau din greu și adunaseră multă avere.
Într-o zi, călătoreau pe drum când a început să plouă. Erau încă departe de următorul sat, așa că au căutat în jur un adăpost. Au găsit un templu părăsit într-un cimitir în apropiere.
Au intrat în templu și au văzut că deja era un bătrân înăuntru. Au observat că ținea în mână un mic gong. Curioși, l-au întrebat despre el.
Bătrânul a spus: „Sunt un mesager. Munca mea este să merg la ușa oamenilor care sunt pe cale să moară și să lovesc acest gong de trei ori. Este semnalul pentru ei să plece.”
Frații au rămas surprinși, dar apoi au crezut că bătrânul era probabil nebun.
Văzând expresia lor, bătrânul a spus: „Știu ce credeți. Nu mă credeți. Ei bine, se întâmplă să muriți amândoi săptămâna viitoare. Puteți vedea singuri când va veni timpul vostru.” Apoi a dispărut chiar în fața lor.
Frații au fost șocați. Au continuat călătoria după ce a încetat ploaia, dar amândoi erau deranjați de această experiență neobișnuită.
Cuvintele bătrânului au apăsat greu asupra minții fratelui mai mare. Se gândea mereu: „Am muncit din greu pentru a aduna toată această avere, dar pentru ce? Mai am doar câteva zile și apoi voi dispărea.” A pierdut pofta de mâncare și nu putea să doarmă. Curând a început să se simtă rău.
Când a venit ziua, era prea bolnav să se ridice din pat. A auzit sunetul gongului lovind de trei ori și a murit, exact cum spusese bătrânul.
Cuvintele bătrânului apăsau și asupra minții fratelui mai mic. Se gândea mereu: „Am muncit din greu pentru a aduna toată această avere, dar pentru ce? Mai am doar câteva zile și apoi voi dispărea.”
Apoi s-a gândit: „Nu este timp de pierdut. Trebuie să fac ceva cu această avere, și repede!” S-a apucat să-și vândă posesiunile. A mers prin satul său pentru a da bani cauzei demne și pentru lucrări publice.
Oamenii din sat au fost surprinși de generozitatea lui și, de asemenea, foarte recunoscători. S-au adunat și au decis să organizeze o sărbătoare în onoarea lui. Toți au apărut în fața casei lui și au avut o petrecere mare. Muzicienii au cântat, oamenii au dansat și au ciocnit în cinstea bunătății lui.
Bătrânul a apărut cu gongul său. A văzut că era foarte aglomerat și zgomotos. Avea o treabă de făcut, așa că s-a apropiat cât mai mult de casă și a lovit gongul de trei ori.
Nimeni nu l-a auzit. Oamenii au presupus că era unul dintre muzicieni. Fratele mai mic era atât de ocupat vorbind cu oamenii, primind mulțumirile lor și strângându-și mâinile încât nici măcar nu știa că bătrânul era acolo.
Bătrânul a încercat din nou. Și iarăși. Nu avea niciun noroc deloc. În cele din urmă, s-a enervat și a plecat.
O săptămână mai târziu, fratele mai mic era mai ocupat ca niciodată. Oamenii îl vedeau ca pe un lider comunitar, iar mulți doreau să lucreze cu el la diverse proiecte sau să obțină păreri despre problemele de interes comun.
Între întâlniri, fratele mai mic se gândea: „Nu era acel bătrân menit să apară la ușa mea? Oh, bine, nu e timp de griji. Mai sunt încă mulți oameni pe care trebuie să-i ajut.”
Ca toate poveştile din vechime nu are nevoie de mult explicaţii – este pur şi simplu combinarea celor două percepte din Gokai – ul Reiki-ului: 4. Fă ceea ce eşti menit să faci şi 5. Fii bun cu ceilalţi.