În cultura japoneză există o formă de poezie foarte apreciată denumită haiku.

Ce este special la acest tip de poezie este faptul că prin citirea unei strofe mintea intră într-o stare diferită, aproape meditativă; deci se poate practica ca metodă de calmare a minții

Haiku este o poezie de o „strofă” compusă din 3 versuri sau rânduri care de cele mai multe ori nu au rimă, am putea spune că e „vers alb„. Mulți nici nu ar considera-o poezie.

Mai jos sunt câteva exemple de haiku scrise de unii dintre cei mai mari poeți ai Japoniei.

Un haiku trebuie citit încet și apoi meditat la conținutul său.

Basho

Matsuo Basho(1644-1694) cel mai cunoscut poet de haiku. Stilul său este plin de gravitate, noblețe și simplitate.

Iarna
pe paravanele de aur
pinii îmbătrânesc.

Violete -
cât de prețioase sunt
pe un drum de munte

Vrăbiile 
în câmpul de rapiță
au chip de floare.

Buson

Yosa Buson (1715-1783) poet și pictor, influențat de Basho; poezia sa este foarte picturală.

Nu-i nici un pod
și soare apune.
Ah, apele primăverii!

Ceasul liniștii -
galsul broaștelor
îndepărtat și el.

Scurtă e noaptea;
pe părul omizii
stropi de rouă

Issa

Kobayashi Issa (1783-1827), orfan de la 3 ani, poezia lui are tușe de tristețe si compansiune universală.

Primăvara începe din nou;
o nouă nebunie 
se-adaugă celei vechi.

Pisica se deșteaptă
și, căscând, nu glumă,
merge să se drăgostească.

O, melcule,
urcă muntele Fuji,
dar molcuț, molcuț...

Numai bune de citit înainte de o meditație sau practică Reiki.