Nu există curs de Reiki la care sa nu fiu întrebat: „Ce (super) puteri capăt după ce fac Reiki? Pot vedea aura la oameni?”

Râd și le spun : Nu știu!

Majoritatea sunt complet debusolați la acest răspuns și atunci continui:

„Fiecare dintre noi este ca un ou cu surprize sau ca o prăjitură cu surprize…”, abia după ce faci cursul Reiki și inițierea ai să afli.

Fiecare dintre noi primește de la Univers anumite daruri și abilități și aproape la nici unul nu pare a fi la fel: unul căpăta abilitatea de a vedea ceea ce alții nu pot, de a auzi ce alții nu pot, de a mirosi ce alții nu pot sau pot capătă abilități mai „comune”: calm, blândețe sau compasiune.

De exemplu dacă primești o sensibilitate mai mare vei deveni mai sensibil la orice: mâncare, zgomot, simt tactil, auz, emoțiile oamenilor, etc.

Luând ca exemplu sensibilitatea la emoțiile oamenilor….nu este întotdeauna plăcut să îi simți pe cei din jur pentru ca le poți simți furia, durerea, frustrarea sau nefericirea. Tocmai datorită acestor sensibilități oamenii sensibili preferă să se închidă și să se retragă.

Nu întotdeauna aceste daruri se vor dovedi a funcționa aşa cum cred cei care le primesc.

De fapt, cred, că mulți dintre „insensibilii” lumii acesteia au fost niște copii foarte sensibili dar care au învățat să îşi protejeze acea sensibilitate atât de mult şi de bine încât au și uitat că o au. O teorie care ar merita cercetată.

La fel se întâmplă la cei care lucrează cu oameni cu probleme: psihologi, doctori, infirmiere – după un timp se „împietresc” tocmai ca reacție de protecție (inconştientă) față de ce este în jurul lor – și este perfect normal.

Din fericire la cursurile de Reiki se învață și metode de protecție la aceste lucruri – deci pe de o parte iți acutizezi sensibilitatea (dacă asta primești) și pe de altă parte înveți să o și protejezi conştient.

Deci fiecare primește propriile sale daruri care diferă de ale celuilalt. Tot ce putem face este să le împărtășim cu ceilalți și să ne bucuram că le-am primit – fiecare cu darul său.