O chestie care mă amuză dar îi lasă pe mulți nedumeriți e când suntem mai mulți care practicăm Reiki și îi aud spunându-mi: „Păi dacă faci tu normal că se simte mai tare, că ești maestru Reiki!”.

Hai să explic un pic acest aspect…..

La un tratament Reiki există două persoane: terapeutul și pacientul. Ambele pot avea senzații dar aceastea nu sunt la fel, iar pentru fiecare în parte intensitatea diferă.

Ce simte pacientul ?

Păi poate simți caldură, senzație de mentolat, presiune, usturime, furnicături….sau poate să nu simtă nimic sau chiar să adoarmă (ceea ce foarte bine dar despre asta într-o altă postare).

Unii pot avea accese de plâns sau râs. Sunt doar eliberari – dar dacă nu ești pregătit te pot lua prin surprindere.

Cei mai „dificili” pacienți sunt cei care dacă îi întrebi ce simt spun: „Nu simt nimic!” :))

Da! Există mulți care fac așa, dar și mai deconcertant e că într-o sesiune simt și în alta nu.

Asta înseamnă ca terapia o dată a funcționat și altă dată nu? Nici gând – e doar faptul că în unele momente nu pot percepe iar în altele da. Dar din experiența mea am văzut că terapia Reiki întotdeauna funcționeză chiar daca pacientul simte sau nu, chiar dacă efectele apar pe loc sau mai durează un timp până să se manifeste.

Ce simte terapeutul ?

El poate experimenta același tip de senzații ca și pacientul – deși având mai multă experiență știe mai bine să le interpreteze.

Orice terapeut prin practică sa ajunge să își facă o hartă de asocieri între ceea ce simte el, ce simte pacientul, diagnostic și pronosticuri. Asta se obține în timp și e specific pentru fiecare terapeut în parte. De exemplu dacă pentru mine o arsura se simte ca o înțepătură pentru alt terapeut se simte ca o fierbințeală.

Care terapeut este mai „puternic” ?

Ca să revin la întrebarea inițială am să spun o mică poveste:

Eram la un cerc Reiki în Iași, aveam gradul III și îmi venise mie rândul să fiu pacient pentru o fatucă de gradul I, undeva la 18 ani, foarte timidă și retrasă. M-am întins pe patul de terapie și nu aveam mari expectanțe…”deh! la ce poți să te aștepți de un grad I ?”….până în momentul în care fata și-a pus mâinile pe ochii mei, moment la care am început să simt cum realmente mi se „mișcă ochii în cap” singuri. Am stat cuminte și am savurat momentul.

Când m-am sculat, m-am sculat cu o idee preconcepută sfărâmată – ideea că dacă ai un grad mai mic ai putere mai mică decât un grad mare nu mai era valabilă pentru mine.

Ideea e că da, avansarea în grad aduce cu sine o creștere a capacității de vindecare dar ea este mai degrabă o creștere relativă/procentuală la capacitatea ta nativă astfel că, de exemplu, cineva care nativ are 10, prin Reiki Grad I poate creste cu 50% pana la 15 (10 * 1.5 = 15), pe cand unul nativ cu 3 si cu Gradul 3 (presupunând o creștere de 50% per grad) abia ajunge la 13.5 (3 * 1.5 * 1.5 * 1.5 = 13.5).

Numerele de sus sunt DOAR pentru exemplificare, fiecare practicant va avea propriile sale etape de creștere și propriile sale procente.

În plus, depinde foarte mult de cât de bine se conectează cineva la Reiki și apoi lasă să curgă energia. Deci puterea terapiei depinde și de abilitatea de a te conecta cât mai bine la Reiki. (Aici se poate lucra non-stop prin practicarea tehnicilor Gendai cum ar fi: Respirația Luminii sau Respirația Gassho.)

Deci percepția unui Reiki mai puternic sau mai puțin puternic nu există numai datorită puterii cu care curge Reiki-ul ci senzația este dată de mai mulți factori: abilitățile terapeutului, sensibilitatea pacientului, natura problemei, etc.