tehnica

Respiraţia luminii şi stările negative

E posibil ca unii să creadă că fiind maestru Reiki ai scăpat de stări negative şi trăieşti într-un univers roz în care nimic nu te mai afectează.

Total greşit !

Faptul că practici Gendai nu te scuteşte de necazuri sau stări negative gen: depresie, anxietate sau furie – diferenţa constă în faptul că începând de la Gradul I de Gendai ai deja o unealtă care te ajută foarte mult: Respiraţia Luminii.

De ce este Respiraţia Luminii aşa de bună ?

Nu am încă un răspuns ştiinţific oficial dar pot fi implicate mai multe aspecte:

  • Vizualizarea chiar mută energia şi curăţă blocajele
  • Apare un efect de placebo (Da, trebuie sa fim sceptici cât timp nu ştim precis)
  • Mintea se deconectează de la probleme destul de mult pentru a se reechilibra un pic

3 Sfaturi pentru a o practica

1. Fă-o prima dată

Cel mai important este să o faci prima dată.

Lăsând la o parte că este extrem de simplă, faptul de o practica măcar odată îţi permite ca pe viitor să poţi să o execuţi cu uşurinţă.

2. Vezi cum te simţi

Cel mai important este să vezi cum te simţi după ce ai făcut-o. De obicei efectul apare în 5-10 minute.

Un aspect hilar este că unii zic :

” – Ai făcut Respiraţia Luminii ?”
” – Da, dar nu simt nimic … !? ”
” – Poate! Dar mai eşti trist / deprimat / anxios ?”
” – Nu….”
” – Bingo!”

Deci scopul nu este să simţi ceva …ci să nu te mai simţi rău….care totuşi poate însemna să simţi o schimbare.

3. Adu-ţi aminte că o ştii

Cel mai rău pentru practicanţii de Reiki este să…uite că ştiu Reiki şi prin asta să nu recurgă la tehnicile Reiki pe care le ştiu.

4. Forţează-te să o faci când eşti într-o stare negativă

Când eşti într-o stare negativă nu eşti dispus să faci nimic, ba chiar devii incisiv zicând: „Ce-mi trebuie mie Reiki acum ? Şi aşa am atâtea pe cap ! „.

Ei!, în acest caz trebuie să faci ce îmi spunea maestra mea de Tai Chi : „Dacă un exerciţiu ţi se pare neplăcut….pe ăla trebuie să îl faci”.

„Dacă un exerciţiu ţi se pare neplăcut….pe ăla trebuie să îl faci”

Probabil că organismul nostru (cu problema pe care o are) are o inerţie care se opune oricărei metode de a-şi schimba starea şi de aceea este un efort în a învinge această inerţie.


O voce mică şi ofticată se aude de undeva din spate:

„Hai mă laşi? Eu-s supărat(ă) şi tu-mi vii cu chestii de-astea ?”

:))